Treceți la conținutul principal

Walkman, man!

Era începutul anului 1979 și Masaru Ibuka, președintele și co-fondatorul Sony, făcea o cerere interesantă către departamentul tehnic. Meloman înrăit și călătorind frecvent, Masaru era dezamăgit de oferta pe care tehnologia o oferea către cei care ar fi vrut să asculte muzică oricând și oriunde. Reportofoanele erau mari si greoaie, bateriile erau speciale și se descărcau relativ rapid, căștile erau, de asemenea, de dimensiuni mari și incomode. Ca fapt divers, Masaru Ibuka avea 71 de ani când a venit cu aceasta idee.

Cei de la divizia audio au scos difuzorul și kitul de înregistrare de pe un model Pressman şi au instalat un amplificator stereo, iar după numai patru zile Masaru primea ceea ce ceruse. Un player pentru casete audio, extrem de portabil, cu butoane solide, două mufe pentru căști și cu un sunet nemaiîntâlnit până atunci la un player audio.

Încântat de produs, Masaru Ibuka i-a cerut opinia și celuilalt fondator, Akio Morita. Împreună au hotărât ca acest proiect să se transforme într-un produs de piață. La scepticismul celorlalți factori decizionali din cadrul Sony care nu erau siguri de vandabilitatea unui player pentru casete audio care nu înregistra, Masaru a răspuns: „Nu credeți că un casetofon stereo pe care îl poți asculta în timp ce te plimbi este o idee bună?”

După o fază de dezvoltare a produsului de numai 4 luni, inginerii Sony aveau un produs gata să se vândă înainte de începerea vacanței pentru elevii japonezi și, o altă condiție primordială, cu un preț de vânzare de 30.000 yeni (aproximativ 125 USD). Modelul era TPS-L2 și cântarea, împreuna cu căștile, pana in 400 grame. Printre numele încercate pentru acest aparat au fost Stowaway, Soundabout sau Freestyle, dar Walkman a fost cel care a prins, devenind identitatea brandului.

Recenziile inițiale nu au fost favorabile, dar, după o campanie de marketing inovativa, primul Walkman era sold-out in Japonia și un succes pe piețele din America de Nord și Europa.

31 de ani mai târziu, după 220 milioane de unități vândute și propriul loc in „Oxford English Dictionary” (1986), în octombrie 2010 Sony oprea producția de playere pentru casetele audio. Numele Walkman a supraviețuit prin playerele mp3 și telefoanele Sony, iar întreaga colecție de modele adunate de-a lungul anilor umple o întreaga expoziție în Tokyo.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cum să măreşti preţul produsului fără să pierzi clienţi – lecţia japoneză

În 2016 vedea lumina ecranelor un clip comercial de o factură inedită. Compania producatoare de înghetată Akagi Nyuguyo din Japonia venea cu ceva nemaiîntalnit până atunci în piaţă. Preşedintele companiei, membri ai conducerii şi o parte din angajaţi îşi cereau scuze într-o manieră ceremonioasă pentru mărirea preţului de vânzare a unui produs extrem de popular, îngheţata Gari-gari-kun, de la 60 yeni la 70 yeni (de la 2.26 RON la 2.64 RON). Şi mai interesant este faptul că această mărire venea după 25 de ani… Gândită din start ca un “dulce” accesibil financiar tuturor, Gari-gari-kun intrase pe piaţă în 1981 la preţul de 50 yeni, cu un impact imediat. Zece ani mai tarziu, în 1991, preţul produsului creştea cu 10 yeni, pentru ca după 25 de ani să crească din nou, aşa cum am pomenit mai sus. “În această reclamă am vrut să arătăm sentimentele noastre de remuşcare şi recunoştinţa faţă de clienţii noştri!” spunea purtătorul de cuvant al companiei iar clienţii, la rândul lor, şi-au ...

Ambush marketing

2012. Adidas plătise mai bine de 200 milioane de dolari pentru a deveni sponsorul oficial al Jocurilor Olimpice de vară de la Londra. Nimeni nu avea voie să folosească “Londra” și “2012” împreună, cu excepția evidentă a sponsorilor oficiali. Nike a reacționat genial, având un istoric de ambush marketing de succes, desfășurând o campanie numită “Find Your Greatness” cu sportivi obișnuiți concurând în locuri din întreaga lume numite Londra, evitând în mod inteligent regulile stricte de marketing din partea Comitetului Olimpic. Campania a devenit virală, fiind cea mai vizionată reclamă legată de Jocurile Olimpice. De fapt, a avut atât de mult succes încât, atunci când oamenii au fost întrebați de sponsorul oficial al Jocurilor Olimpice, 37% dintre oameni au spus că este Nike și doar 24% au spus că este Adidas. Photo by Jewel Tolentino from Pexels

Marketing à la Apple

Considerată de mulți una din cele mai bune reclame din toate timpurile, „1984” a fost difuzată doar de două ori. Prima oară, pentru a se putea califica la Clio Awards (unul dintre cele mai renumite premii internaționale de publicitate), pe câteva rețele tv obscure și în Boca Raton, unde se afla cartierul general al celor de la IBM, principalul concurent (aș paria că a fost ideea lui Steve Jobs). A doua difuzare, singura la nivel național, a fost pe 22 ianuarie 1984, în timpul celui de-al treilea sfert al Super Bowl XVIII. Creată pentru a anunța apariția primului computer personal Apple Macintosh de către cei de la Chiat/Day și regizată de Ridley Scott (acel Ridley Scott, deja faimos pentru Alien și Blade Runner), reclama era o aluzie la nuvela lui George Orwell "Nineteen Eighty-Four", fapt care i-a și atras acuzația de încălcare flagrantă a drepturilor de autor din partea reprezentanților legali ai lui Orwell care au și cerut încetarea difuzării. Astfel, la numai patru ...